Grijă pentru cei care au grijă

Sprijin psihologic pentru părinții copiilor cu boli rare.

Când un copil primește diagnosticul unei boli rare, întreaga familie intră într-o realitate nouă.

Apar investigații, terapii, decizii, drumuri, nesiguranță și presiunea constantă de a fi puternic. De a găsi soluții. De a continua. De a ține totul în picioare.

Și, foarte des, în tot acest proces, părintele ajunge ultimul pe propria listă.

Grijă pentru cei care au grijă este un proiect al Asociației Lumea Emei, realizat împreună cu psihoterapeutul Alexandra Năstase, prin care vrem să oferim sprijin emoțional real părinților copiilor cu boli rare.

Prin acest program, Asociația Lumea Emei va susține primele patru ședințe individuale de terapie pentru părinții care au nevoie de sprijin psihologic.

În paralel, vom organiza și focus grupuri dedicate părinților, în care să putem vorbi deschis despre lucrurile care se văd mai puțin din exterior: frica, epuizarea, vinovăția, singurătatea, schimbările din cuplu și familie, presiunea deciziilor, pierderea sentimentului de normalitate și felul în care înveți să trăiești într-o viață pe care nu ai ales-o.

Pentru că diagnosticul este al copilului, dar impactul lui se întinde asupra întregii familii.

Iar în jurul unui copil cu o boală rară există aproape întotdeauna un om care ține totul în picioare.

Și și acel om are nevoie, uneori, să fie ținut. Pentru că și omul care are grijă de toți are nevoie de cineva care să aibă grijă de el.

4 ședințe individuale de terapie susținute de Asociația Lumea Emei
Sprijin psihologic dedicat părinților copiilor cu boli rare
Focus grupuri într-un spațiu sigur, empatic și confidențial
Discuții despre frică, epuizare, vinovăție, relații și viața după diagnostic

Obiectivele proiectului

Facilitarea accesului părinților copiilor cu boli rare la sprijin psihologic specializat.
Reducerea epuizării emoționale, anxietății și sentimentului de izolare.
Crearea unui spațiu sigur în care părinții să poată vorbi deschis despre experiențele lor.
Dezvoltarea unor resurse emoționale și mecanisme sănătoase de adaptare la viața după diagnostic.
Construirea unei comunități de sprijin între părinți care trec prin experiențe similare.
Aducerea în atenție a nevoii de a avea grijă și de cei care, zi de zi, au grijă de ceilalți.